Oamenii zilelor noastre sunt tot mai deprimaţi şi tind să privească spre viitor purtând o pereche de ochelari pesimişti. Motivul? Au uitat să se bucure de lucrurile mici ale vieţii, lucruri care, puse cap la cap, alcătuiesc fericirea.
Am decis ca pentru o vreme să las deoparte critica la adresa oricărei persoane sau oricărui lucru negativ ce se întâmplă în jurul meu. Vreau să văd partea frumoasă a vieţii. Vreau să mă retrag în singurătatea gândurilor mele şi să meditez asupra bucuriilor vieţii. Şi când vorbim despre bucuriile vieţii, ce poate fi mai frumos decât să iubeşti şi să ţi se răspundă în acelaşi fel? Ce poate fi mai frumos decât să împarţi viaţa cu cineva care va fi întotdeauna sprijinul tău şi la bine şi la rău, până când moartea vă va despărţi? Pardon. Şi nici moartea nu vă va despărţi.
”O mână te sprijină; e a ei. O gură îţi atinge uşor fruntea; e gura ei. Auzi o răsuflare foarte aproape de tine; e ea. Să ai totul de la ea, de la credinţa ei în tine şi până la mila ei, să nu fii părăsit niciodată, să ai această fiinţă plăpândă care să te ajute, să te rezemi pe o trestie de neclintit, să atingi cu mâinile providenţa şi să o poţi lua în braţe; Dumnezeu aievea, ce încântare! Inima, această modestă floare cerească, păşeşte spre o tainică înflorire. N’ai schimba această umbră pentru oricâtă lumină. Sufletul-înger e aici, aici fără încetare. Se îndepărtează numai ca să se întoarcă. Dispare ca un vis şi apare din nou, ca o realitate. Iat’o! Eşti plin de seninătate, de bucurie, de extaz. Străluceşti în noapte. Mii de îngrijiri mărunte. Nimicuri care preţuiesc foarte mult în acest gol. Cele mai gingaşe accente ale vocii unei femei, şoptite ca să te legene, îţi înlocuiesc o lume stinsă. Eşti dezmierdat de un suflet. Nu vezi nimic, dar te simţi iubit. E un rai făcut din beznă.” (Victor Hugo, Mizerabilii).
Dacă în viaţă există astfel de lucruri, prefer să le acord mai multă atenţie şi să las deoparte latura mea critică măcar pentru o vreme. Vreau să mă bucur de ceea ce mi’a dat Dumnezeu, de micile lucruri care ne fac viaţa frumoasă. Mi’ar plăcea să ştiu că veţi încerca şi voi lucrul ăsta, pentru că merită. Alungaţi orice gând rău, orice frustrare, orice dezamăgire. Gândiţi’vă că nu ne’am născut la întâmplare, că avem un scop în lumea asta, că Dumnezeu s’ar bucura văzându’ne fericiţi.

remarc cu bucurie tonul optimist pe care l-ai adoptat
oare pentru ca se apropie clipa cea mare? va pup, nico
E foarte adevarat ce spui, numai ca micile bucurii ale vietii sunt mai mereu umbrite de micile mizerii ale vietii…
Imi place foarte mult citatul din imagine, are foarte mult adevar in el. Insa e foarte greu sa faci asta. Noi, oamenii, suntem “masini de cautat fericire”. Ne nastem cu asta in sange. In declaratia de independenta a sua exista urmatoarea declaratie: fiecare om este liber sa caute fericirea. (daca nu ati vaztu filmul “The Pursuit of Happyness”, vi-l recomand cu caldura!)
Asadar, cu adevarat fericit este acela care stie sa treaca peste micile mizerii si sa stranga micile bucurii!
@nico: pai da, cine n-ar fi fericit in cazul asta!
nico (22:20:26) :
remarc cu bucurie tonul optimist pe care l-ai adoptat
oare pentru ca se apropie clipa cea mare? va pup, nico
=================================================
Ce clipa,se casatoreste lumea? :X Frumos,casa pe stanca!