Săptămâna trecută am fost acasă. M-am gândit că mi-ar prinde bine câteva zile departe de Bucureşti, după 3 săptămâni de lucru. Doream să mă debarasez de tot ce ţine de campania electorală, de politică, de guvern, de Băsescu, de tot.
Ziua #1: primesc un telefon din partea PD-L. Doreau să ştie dacă merg la vot. Nu, nu merg.
Ziua #2: alt telefon din partea PD-L. Doreau să ştie acelaşi lucru. Nu mă, nu merg.
Ziua #3: era după amiază, aţipisem, îmi propusesem să dorm câteva ore. Telefon din partea PD-L. ”Mergeţi la vot?” ”Nu frate, nu mergem, ce aveţi cu noi? Aţi sunat şi ieri şi acum două zile.” ”Ne cerem scuze, dar dacă tot aţi răspuns, ne puteţi spune ce părere aveţi despre propunerea domnului Băsescu, de a reduce numărul de parlamentari?” Băi, tocmai visam că sunt invitat la Gâdea în emisiune şi voi vă bateţi joc?
Cred că PeDeLeii au sunat şi în zilele ce au urmat, însă eu m-am întors în Bucureşti. Disperaţi mai sunt oamenii ăştia.
Vroiau să ştie dacă te duci, ca să-ţi poată fura votul.
Păi nu, de acum te vor lăsa în pace. Ştiu că-ţi pot fura votul fără grijă.
bn frate…ce tampiti…eu cred ca m-as fi dus peste ei si le-as fi facut campania electorala de ras….jejejejeje
n-ar fi fost oare o mare pierdere de timp?